Pseudocerealele si modul lor de preparare

Daca e sa consumam cereale in mod frecvent, macar sa consumam unele de calitate si sa le gatim in asa fel incat sa obtinem maximum de nutritie si minimum de antinutrienti.
Astazi vreau sa scriu despre cum este indicat sa preparam pseudocerealele pe care le tot incerc si recomand de ceva vreme incoace: quinoa, amarant, hrisca si mei. Cele patru sunt de fapt seminte, insa se comporta si se gatesc asemanator cu cerealele. Preparate corect sunt foarte nutritive, mult mai nutritive decat cerealele cu gluten, si tare la indemana, mai ales cand avem copilasi prin preajma. Poate dura un timp pana cand ne obisnuim cu noile gusturi aduse de pseudocereale, insa va promit ca merita efortul. Sunt extrem de versatile si deci pot fi combinate in fel si chip.
In primul rand este bine sa ne inarmam cu o strecuratoare fina pentru ca va trebui sa clatim bine de tot pseudocerealele inainte de a le prepara.
Quinoa- Trebuie spalata bine pentru ca are un strat de saponina care o face amaruie. O cana de quinoa va fi fermentata in 3 cani de apa calduta la care adaugam 1 lingura de zer, iaurt, chefir, lamaie sau otet (doar una din ele- eu va recomand sa folositi iaurt pentru ca va capata un gust foarte bun). Se lasa la fermentat intr-un borcan acoperit cu capac sau intr-un castron acoperit cu un prosop de bucatarie, pentru cel putin 12 ore. Dupa ce a fermentat, se fierbe in apa in care a stat la fermentat  sau supa de pui etc pentru 1-1.5 ore la foc mic. De indata ce da in clocot, este bine sa indepartati spuma, pentru ca acolo se aduna multe impuritati. Cu cat se lasa mai mult la fermentat cu atat se fierbe  mai putin. Se poate folosi in aceleasi retete in care in mod normal am folosi orez. Quinoa este un excelent stimulant pentru lactatie.
Amarantul- Se fermenteaza precum quinoa, doar ca 2 cani de apa calduta in loc de 3 ii sunt de ajuns si se fierbe ceva mai putin. Are textura oarecum asemanatoare cu grisul (ceva mai gumos), fiind foarte potrivit pentru budinci, dar si pentru ingrosarea supelor crema, drept cereale pentru micul dejun s.a.
Hrisca- Se fermenteaza precum quinoa, insa exista si varianta  incoltirii si deshidratarii intr-o cantitate mai mare, caz in care nu mai este nevoie sa o fermentez. Pentru a o incolti se clateste bine, apoi se pune intr-o sita mai mare deasupra unui castron (sau chiar pe un platou mai mare, intr-un singur strat). Se lasa asa 2 zile, clatind de 2-3 ori pe zi. La final se clateste bine de tot si apoi se deshidrateaza intre 47-65 de grade Celsius pana cand devine crocanta (incoltita si deshidratata astfel capata numele de Kasha).
Mei- Pentru a-l hidrata si fermenta, la o cana de mei, adaugam 2 cani apa calduta si 2 linguri de zer, iaurt, chefir, zeama de lamaie sau otet. Il lasam intr-un borcan inchis cu capac cel putin 7 ore. Pentru a-l gati, punem amestecul intr-o oala pe foc, dam in clocot, luam spuma, apoi fierbem acoperit, la foc foarte mic pentru 45 de minute. Se poate lasa mai mult la fermentat (1-2 zile), se clateste si se  fierbe mai putin (15-20 de minute). Din meiul astfel gatit se pot face pilafuri, budinci, 1-2 linguri se pot presara peste salate, se poate adauga la ciorbe etc.
Meiul si hrisca pot fi rumenite putin intr-o tigaie incinsa (fara ulei) inainte de a pregati pilaf, ceea ce le va da o aroma excelenta.
 De ce este atat de important sa fermentam pseudocerealele? Pentru ca ele, ca si toate cerealele clasice, leguminoasele, semintele si nucile contin anumiti antinutrienti (in special acid fitic) care ingreuneaza digestia si impiedica absorbtia de minerale importante precum cupru, magneziu, calciu, fier si zinc, ducand astfel la carente periculoase. Enzimele, lactobacillii si alte organisme neutralizeaza acidul fitic. Simpla inmuiere in apa cu lamaie etc peste noapte creste foarte mult valoarea lor nutritiva. De asemenea, in timpul fermentarii, proteinele existente in pseudocereale devin mai usor de digerat si de absorbit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu